Bateria uzată – resursă pentru alte industrii sau problemă pentru mediu

Aproape toate componentele dintr-o baterie pot fi recuperate în urma reciclării. Pe de altă parte, aruncată la gunoi, bateria folosită poate exploda, produce incendii sau polua mediul înconjurător. Elena Gaspar, președintele Asociației Sistemul Național de Reciclare a Bateriilor (SNRB) explică cum trebuie fructificată o baterie după ce nu mai este în uz, evitând accidentele și reducând amprenta de carbon.

1 . Cât de periculoase sunt bateriile dacă le aruncăm direct la coșul de gunoi ?

Nu toate bateriile iau foc, dar ele sunt periculoase din mai multe puncte de vedere. De exemplu, dacă aruncăm la gunoi baterile normale de telecomandă, în momentul în care ajung la salubrizator, ele pleacă cu tot gunoiul menajer. Există niște site la salubrizatori, care separă gunoiul de reciclabile. Problema e că bateriile sunt suficient de mici, încât să treacă și prin cele mai mici site. Deci automat bateriile aruncate la gunoi pot ajunge în sol, de acolo în pânza freatică șamd. Ele conțin niște substanțe care recuperate sunt prețioase, nerecuperate, sunt dăunătoare, pentru că într-o baterie ai nichel, cadmiu, mercur. Toate substanțele astea, trecând prin circuitul apei în natură, ajung într-un fel sau altul în farfurie. Dacă nu vrei să le mănânci, ideal este să nu arunci bateriile la gunoi.

Aceasta este o variantă de pericol. Cealaltă variantă o reprezintă bateriile cu litiu-ion –  bateria de laptop sau încărcătoarele externe. O astfel de baterie aruncată la coșul de gunoi poate să explodeze, fie de la căldură, fie de la zgâlțâială. Poate să explodeze și în camionul salubristului, sau să provoace un incendiu etc. Problema pe care o avem este că oamenii nu conștientizează acest pericol.

2. Între tipurile de baterii, sunt unele mai periculoase decât altele ? Din perspectiva faptului că pot declanșa incendii..

Cele alcaline, bateriile clasice pe care le folosim la telecomandă de exemplu, nu sunt periculoase din acest punct de vedere. Adică nu se aprind ușor, deși e bine totuși să nu le aduci în stadiul în care să se aprindă. Dar bateriile care conțin litiu, litiu primar, cum ar fi cele de laptop, sau de vehicule electrice, acestea sunt foarte periculoase și sunt extrem de inflamabile. Pe lângă faptul că sunt inflamabile, dacă într-un mix de baterii ai peste 30% litiu, acestea pot exploda. Și nu este o explozie frumoasă.

3. Care ar fi măsurile de protecție pentru bateriile în uz ?

Sigur, vorbim de accidente, pentru că nimeni nu gândește aceste baterii să nu fie sigure. Ele sunt gândite cu măsuri de siguranță, producătorii de mașini electrice își iau toate măsurile de siguranță. Astfel de accidentele sunt rare, dar sunt mult mai mediatizate, din cauza impactului pe care îl au. În momentul în care simți un miros, vezi un firicel de fum, trebuie să lași bateria respectivă într-o zonă sigură, unde știi că poate să ardă fără să dea foc la altceva și te îndepărtezi, dar repede! În niciun caz nu trebuie să dai cu vreo spumă sau altceva. Dacă ai nisip este minunat, ideea e că acolo trebuie să tai imediat oxigenul.

E bine de știut că, și după ce a explodat, o baterie cu litiu poate să facă surprize, pentru că bateriile cu litiu nu se descarcă niciodată sută la sută. E posibil să mai explodeze o dată.

4. Ce se poate recupera de la o baterie în urma reciclării?

În cazul bateriilor comune se poate recupera metalul care înconjoară bateria, substanțele din interior (nichel, cadmiu etc) și ceea ce se numește masa neagră – peste 70% din componența unei baterii obișnuite este o masă neagră care are în componență carbon. Masa neagră este folosită fie pentru mixturi asfaltice, fie pentru fabricarea produselor din plastic sau chiar a altor baterii. Deci cumva, ea se recuperează aproape integral.

Dacă ne ducem în zona de baterii care conțin materiale rare, cum ar fi litiul, abordarea este mai amplă. Litiul, pe lângă faptul că este „jucăuș”, este și rar. Nu avem așa multe zăcăminte de litiu la nivel mondial. În momentul în care vorbim de materiale rare, care sunt extrase în principal din afara UE, automat extragerea lor poluează. Ori, în momentul în care tu reușești să o recuperezi, protejezi foarte mult mediul. Din păcate, în țările în care se află zăcămintele, nu există reglementările de mediu care există în Uniunea Europeană. Și atunci reciclarea salvează enorm din amprenta de carbon.

Cumva omenirea va trebui să se ducă în direcția asta. Prin tehnologiile care apar pentru stocarea energiei, noi ne ducem spre această materie care este limitată la nivel mondial. Și atunci avem varianta pe care a și propus-o UE în ianuarie, ca până în 2030 să fie descoperite și alte tehnologii, pe lângă cea de litiu. Cealaltă variantă este ceea ce se numește second life și se referă la elementele din bateriile de mașini auto electrice. Bateriile de mașini electrice sunt viabile până când ele nu mai încarcă peste 70%. În acel moment ele pot fi folosite pentru stocarea de energie regenerabilă. Dar și pentru acest lucru trebuie dezvoltată tehnologia, pentru a evita posibilele explozii. Deci noi trebuie să dezvoltăm tehnologia, astfel încât să conservăm această materie primă limitată și să reducem amprenta de carbon pe care o produce extragerea ei.