Pentru un mediu mai curat

Pentru un mediu mai curat

Este  nevoie de o schimbare a comportamentului la nivel individual față de deșeuri

În urma reciclării rezultă materii prime care se pot vinde la prețuri foarte bune pe piață. Autoritățile trebuie să se implice mai mult pentru ca oamenii să conștientizeze importanța colectării selective a tuturor resturilor. Dr. Radu Merica, directorul general al RER Ecologic Group, explică cum problema poluării create de deșeuri poate fi rezolvată, și mai mult, cum aceasta poate genera profit. Un interviu realizat de Sorina Buzatu, PR Specialist, AHK Romania.

 

SB: Economia circulară implică folosirea în comun, reutilizarea, repararea și reciclarea materialelor și produselor existente. În care din aceste etape este nevoie acum de intervenție urgentă?

RM: Într-adevăr, în ierarhia deșeurilor sunt cele trei opțiuni, în această ordine Reducere-Reutilizare-Reciclare. În multe cazuri generarea deșeurilor începe în momentul în care cineva face o achiziție, de care de multe ori nu are nevoie, pentru că poate să folosească acel obiect o singura dată, după care îl arunca la gunoi. Folosirea în comun a diverselor bunuri a apărut și la noi, avem aplicații de închiriat mașini, biciclete, etc. însă mai este mult loc pentru dezvoltare.

În general, nu întotdeauna e nevoie sa cumperi un bun, pe care îl folosești doar ocazional. Reutilizarea este pasul doi: în momentul în care un bun nu mai este necesar, alternativa la deșeu este re-utilizarea. Aici avem platformele de vânzare pe internet, care funcționează bine. Având și diverse categorii sociale, mai bogate și mai puțin bogate, cred că în România nu ajung la gunoi obiecte funcționale și care mai au o utilitate. Am intenționat cu ceva timp în urmă să facem o platformă de reutilizare a obiectelor colectate de la cetățeni, însă am văzut ca tot ce ajungea la operatorul de salubritate era ireparabil. Așadar, obiectul respectiv nu putea fi decât dezmembrat, iar materialele reciclabile trimise la reciclat.

Prin urmare intervenția urgentă este necesară la procesul de reciclare, respectiv la pregătirea pentru reciclare, care constă în separarea diverselor tipuri de materiale care compun deșeurile. Dacă vorbim de deșeurile voluminoase, sau electrice/electrocasnice, e nevoie de soluții tehnologice moderne care să separe fracțiile existente cât mai bine pentru a putea fi reciclate. Procesul de reciclare în sine este un proces simplu, însă se bazează pe un material curat.  Deci provocarea mare este în a separa diversele materiale din orice deșeu.

SB Reciclarea are costuri suplimentare și presupune efort și disciplină din partea generatorului de deșeuri, care este până la urma oricare dintre noi. Schimbările de mentalitate si comportament se produc greu. Care credeți ca ar fi pașii de urmat pentru a produce aceste schimbări la nivelul societății ?

RM Categoric, cea mai ieftină soluție pe termen scurt este să arunci totul la groapa de gunoi. Astăzi vorbim de un cost de circa 40 de euro pe tonă pentru eliminarea prin depozitare. Pe termen lung costurile depozitării sunt mai mari, pentru că un depozit este activ chiar și 30 de ani de la închidere, deci generează costuri post-închidere destul de mari.

De aceea o ținta principală în UE este devierea de la depozitare către reciclare. Orice proces de separare a deșeurilor, de tratare și procesare implică niște costuri care de obicei sunt mai mari decât cele cu depozitarea. De aceea tratarea/sortarea/reciclarea reprezintă  soluții ecologice, însă nu neapărat economice pentru generatorul de deșeuri. Noi astăzi suntem în faza în care avem infrastructura de pre-colectare cam în toata țara: recipiente pe diverse culori, stații de sortare, fabrici de reciclare. Problema principală este schimbarea comportamentului cetățeanului, care trebuie să se obișnuiască să separe  deșeurile. Experiența noastră arată că mai ales în zona de blocuri, dar și în mediul rural, este o tranziție dificila către colectarea separată. Doar acolo unde administrația locală s-a implicat masiv se văd rezultate. În afară de informare, care se tot întâmplă de câțiva ani, pașii următori ar fi trecerea la plata deșeurilor pe volum (obligație legală, dar care nu a fost implementată în toată țara) și apoi aplicarea de sancțiuni. Majoritatea oamenilor nu conștientizează importanța colectării separate a deșeurilor și de aceea trebuie să existe legislația corespunzătoare care să îi oblige  să separe.

SB Considerați că în România a început selectarea colectiva a deșeurilor sau este încă la nivel de intenție?

RM Colectarea separată pe două fracții – umed/uscat – a început în România în urmă cu 15 ani. Acum  colectarea trebuie făcută pe cinci fracții: sticlă, hârtie-carton, plastic-metal, biodegradabil și rezidual. Cred ca în România încă nu avem multe municipalități unde se colectează pe cele cinci fracții.  Așadar este un proces continuu de modificare a structurii punctelor de colectare și  de crearea a infrastructurii de sortare/tratare.

SB Avem aici capacitate (instalații, utilaje) de a recicla deșeurile ? Ce procentaj de deșeuri exportăm și unde ?

RM Industria reciclării este destul de dezvoltată în România. Avem fabrici de reciclare pentru aproape toate materialele cu cantități mari. În procesul de tratare, deșeurile devin materie primă, așadar într-o stație de sortare intră deșeuri și ies baloți de hârtie, PET, aluminiu etc., care vor fi reciclați în fabrici din România sau din țările din zona. Dar aici vorbim de export de materii prime și nu de deșeuri, și bineînțeles că materiile prime se vând la prețul cel mai bun din piață.

SB Ce fel de deșeuri pot fi reciclate in Romania? Ce fel de deșeuri nu pot fi ?

RM În România pot fi reciclate cam toate materialele extrase din deșeuri: metal, plastic, hârtia și cartonul, sticla, lemnul. Excepții sunt puține, aș enumera bateriile, electronicele, materiale plastice mai speciale, unde nu avem capacități, pentru ca e nevoie de investiții mari, care  nu se justifică pentru că sunt cantități mici și există doar câteva fabrici în toată Europa.